Arjuna

Arjuna

   Arjuna este folosit în bolile de inimă, ca tonic cardiac, în tulburări de coagulare, hemoragii, anemie, boli respiratorii, diabet, cicatrizare răni.

   Arjuna (Terminalia arjuna) este un arbore foios, maiestuos, ce crește până la 25 m înălţime. Scoarţa lui este subţire, netedă, lucioasă, gri-verzuie și se exfoliază în mod regulat în foi subţiri, de dimensiuni mari. Frunzele sunt eliptice sau alungite, aşezate opus și sunt hrana apreciată a unor viermi de mătase (Tasar), reprezentând astfel o sursă importantă pentru sericicultură. Florile mici, alb-crem-verzui, au un miros dulce și înfloresc din martie până în iulie.

   Fructul este o drupă ovoidă de 6 cm, cu 5 aripi, care la maturitate devine lemnos.

   Se găseşte din abundență în India, Ceylon, Sri Lanka, având afinitate pentru apă, de aceea crește preponderent pe malurile sau albiile râurilor.

   Denumirea latină Terminalia este derivată din latinescul “terminalis” însemnând “se încheie” și face referire la obiceiul frunzelor sale de a se aglomera la vârfurile ramurilor. Arjuna înseamnă “alb” sau “luminos” probabil de la multitudinea florilor sale alb-crem sau datorită scoarţei trunchiului care are calitatea de a fi strălucitoare.

   În astrologia vedică, copacul Arjuna este asociat stelei Arcturus. Conform tradiţiei scripturilor hinduse toţi cei născuţi sub această stea trebuie să planteze și să îngrijească un copac Arjuna pentru a se bucura de pace, prosperitate și a fi feriţi de influențe rele.

Proprietăți ayurvedice:

   În medicină, încă de acum 2500 de ani, coaja uscată a acestui copac era utilizată pe scară largă ca renumit cardiotonic, cardioprotector, diuretic, cicatrizant, antidot pentru otrăvuri, asigura echilibrul emoţional reparând “inimile zdrobite” pentru cei care se confruntau cu stări de tristeţe și durere, dând curaj și impulsionând voinţa. Medicina ayurvedică mai foloseşte alături de Terminalia arjuna, încă două specii: Terminalia bellerica și Terminallia chebula.

   Gustul său astringent, amar, iar postdigestiv picant, are o acţiune energetică (potență activă) de răcire, are calitatea de luminos și uscat. Echilibrează Pita (Focul) și Kapha (Pământul). Utilizat în exces poate crește Vata (Aerul).

Efecte terapeutice ale scoarței:

  • cardiotonic (întăreşte muşchii inimii) și cardioprotector pentru inimă, rol regenerant asupra sistemului circulator, fiind un real adjuvant în îmbunătățirea funcţiei ventriculului stâng, cardiomiopatii, aritmii cardiace, angină pectorală, boli coronariene (infarct miocardic), edeme cardiace; (1); (2)
  • venotonic;
  • diuretic, calmează micţiunile dureroase și cu senzaţie de arsură în cazul litiazei renale, infecţiilor urinare, cistitelor;
  • hipoglicemiant;
  • hipotensiv prin efectul diuretic și hipocolesterolemiant;
  • antiasmatic, expectorant, antitusiv, protector al căptuşelii interne (endoteliu) a vaselor de sânge la fumătorii cronici. Se utilizează cu succes în boli respiratorii cronice: astm, bolnavii cu TBC care au hemoptizie;
  • antifebril, antibacterian;
  • antiinflamator, gingival, întăreşte gingiile;
  • hemostatic dar și anticoagulant, îmbunătăţeşte calitatea sângelui;
  • dezobstruant limfatic;
  • vitalizant, tonic general;
  • reduce senzaţia de sete;
  • tratează infecţiile și durerile de urechi (suc din frunze);
  • previne și protejează mucoasa stomacului de apariţia ulcerului gastric, calmează arsurile la stomac ;
  • hepatoprotector; drenează ascita din ciroza hepatică;
  • antidiareic, antidizenteric (suc din frunze);
  • antihemoroidal;
  • ajută la menţinerea sănătăţii la nivel genital atât la femei cât și la bărbaţii, afrodisiac. Utilitate în tratarea spermatoreei , a ejaculării precoce, a bolilor cu transmitere sexuală (gonoree, candida, leucoree);
  • tratarea fracturilor și a echimozelor (1-3 g/zi pulbere de scoarţa administrată intern cu lapte și miere );
  • antidot împotriva otrăvirii cu venin de şarpe sau scorpion;
  • antioxidativ (în special prin acizii ajunic si arjunolic);
  • antitumoral în adenocarcinom ale creierului uman, cancerului de plămân, de sân, hepatocelular, prin acţiunea unei substanţe din scoarţă, numită casuarinin. (3)

Compoziția chimică a scoarței:

   Conține flavonoide (luteolin, arjunone, arjunone), fitosteroli (beta-sitosterol), taninuri, saponine triterpenoide (ex. acid arjunolic, arjunozide), minerale (calciu, zinc, cupru).

Administrare uz intern:

   Pulbere uscată din scoarţă măcinată: 3 până la 6 g/zi, administrate în 3 doze, la intervale regulate, cu minim 30 minute înainte de mese, se ține sublingual 15-20 minute și apoi se înghite cu apă plată.

   Maceratul la rece: se pun 2 linguri de plantă râşnită fin la un litru de apă plată, se ține la temperatura camerei, peste noapte - aproximativ 7 ore, apoi se strecoară. Lichidul rezultat se bea peste zi intre mese.

Administrare uz extern:

Prin acţiunea astringentă:

  • în acnee pulbere uscată amestecată cu miere;
  • calmează pruritul (mâncărimea) în bolile de piele;
  • tratarea rănilor și ulceraţiilor cataplasme cu pastă din scoarţă pulbere.

Bibliografie:

 1. Life Sci. 2003 10 octombrie, 73 (21): 2727-39.

 2. Indian Heart J. 2002 Mar-Apr, 54 (2): 170-5.

 3. Planta Med. Mar 2005;71 (3): 237-43

Dr. Florea Elena Tena

competență apifitoterapie și aromoterapie

* Tulburări de tip Vata – termen specific medicinei Ayurveda, care semnifică aspectele caracterizate prin: ticuri, anxietate, panică, frică, stare de împrăştiere, insomnie, greutate corporală mică, apetit oscilant, constipaţie, balonare, intoleranță la frig și vânt, piele aspră, crăpată și uscată, hipersensibilitate la durere, stare de slăbiciune, anemie, palpitaţii, tremurături, vertij.

Tulburările de tip Pitta– termen specific medicinei Ayurveda, care semnifică aspectele caracterizate prin exces de fierbinte (febră, inflamaţii – de ex. ochii roşii inflamaţi, erupţii cutanate, acnee, formare de puroi), intoleranță la căldură, exces de acid (reflux acid gastroesofagian, arsuri la stomac, ulcere gastrice), disconfort la mese lipsă, nerăbdare, prag scăzut la stres, iritabilitate, furie, sensibilitate la lumină, tulbure (lipsit de strălucire), tendinţe perfecţionist excesive.

Tulburările de tip Kapha– termen specific medicinei Ayurveda, care semnifică aspectele caracterizate prin: exces de mucus,obstrucţii și depozite în interiorul canalelor, indigestie, greutate corporală mare cu tendinţa către obezitate, mişcări încetinite, senzaţie de letargie, greutate, inerţie, dormit excesiv, complacere sau încăpăţânare, intoleranță la umezealăși frig, răceală.

Postat pe 2018-06-05 de Dr. Tena Florea Articole 273
Ant.
Urm.

Niciun produs

De determinat Livrare
0,00 lei Total

Preturile includ TVA

Vezi detalii cos