Schinduf

Schinduf

Schinduful este o plantă cu acțiune hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, estrogenică, tonic amară și anabolizantă.

Schinduf (Trigonella foenum-graecum) este o plantă ierboasă, anuală, ce face parte din familia leguminoaselor, înrudindu-se cu mazărea, soia, lintea, fasolea și năutul. Are o rădăcina pivotantă, tulpina este cilindrică, înaltă de 30-60 cm, frunzele sunt grupate câte trei. Florile sunt alb-gălbui sau pal- liliachii, înfloresc în lunile iunie-iulie. Fructele au forma de păstăi alungite (7-12 cm), cu capătul ascuțit ca un cioc, ce conțin 10-20 semințe ovoid-romboidale, brun-gălbuie. Planta este originară din Asia de Vest și Nordul Africii (Egiptul antic), apoi a fost cultivată pe scară largă în Orientul Mijlociu, Sudul Europei (în special zona mediteraneană), pe alocuri și în țară noastră.

Dacii o numeau scindof, cuvânt din care a evoluat numele popular cunoscut în zilele noastre de schinduf.

Denumirea botanică Trigonella este un diminutiv latinizat al cuvântului grecesc trigon (triunghi) - cu trimitere la forma triunghiulară a florii, iar foenum-graecum - fân/iarbă grecească - face referire la mirosul de fân al schindufului, precum și la originea sa est-mediteraneană.

În stare proaspătă , de vegetație, planta are un miros picant, cu o aroma subtilă caracteristică de iarbă de fân, la atingere, mirosul persistând pe piele. Frunzele au gust iute-amărui. Semințele au mireasmă dulce de fan, de iarbă proaspăt cosită, aroma fiind asemănătoare cumarinei. Gustul semințelor este dulce-amărui.

Semințele se recoltează când păstăile au început să se usuce. Recoltarea se face cu treierătoarea, dimineața, pentru a evita scuturarea păstăilor. După recoltare, semințele se țin în strat subțire în spații uscate și bine ventilate.

În trecut, lujerii tineri ai plantei erau folosiți la gătit, semințele crude măcinate sunt folosite și astăzi ca și condiment în unele bucătării cu specific tradițional oriental (intră în componența binecunoscutului condiment curry), semințele prăjite constituie un surogat de cafea. În Egiptul modern se păstrează și astăzi obiceiul de a introduce semințele de schinduf în rețetele de preparare a pâinii.

În ziua de astăzi, este folosită mai mult ca planta furajeră deoarece stimulează creșterea masei musculare a animalelor. Totuși, această practică era cunoscută și în vechime, Cato cel Bătrân scrie în lucrarea sa “De Agri Cultura” despre utilizarea plantei în hrana vitelor. În plus, deoarece semințele conțin compuși cu acțiune asemănătoare hormonului oxitocină care induce apariția laptelui, această proprietate este folositoare la animalele care sunt mulse zilnic pentru lapte.

Beneficiile terapeutice ale semințelor de schinduf sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, regăsindu-se în scrierile papirusului Ebers (anul 3000 î.e.n.). Egiptenii apreciau planta pentru calitățile de refacere și revigorare rapidă după rănile primite în luptă, pentru sporirea forței fizice, vechile papirusuri egiptene menționează ca fiind un ingredient utilizat în procesul mumificării. Chinezii o considerau o plantă a tinereții eterne deoarece ajută la menținerea tinereții biologice și a vigorii. Indienii considerau ca schinduful are capacitatea de a elimina toxinele din organism, ajută la vindecarea anorexiei și a bolilor de plămâni. Dacii foloseau făina de semințe de schinduf sub formă de cataplasme pentru tratamentul rănilor, contuziilor, ulcerațiilor cu secreții purulente.

Compoziția chimică a semințelor: alcaloizi (trigonelină, colină), sapogenine steroidiene (diosgenin și diosgenol –derivați), flavone (luteolin), cumarine, proteine (16-18%) cu conținut mare de aminoacizi, lipide, glicozide (mucilagii, galactomanani, stachinoză), carotenoizi, taninuri, fibre, ulei volatil (bogat în hidrocarburi sescviterpenoidice, lactone și alcani, vit. A, vit. D), vit. B1, vit. C, vit. PP, fosfor, fier, calciu, mangan, crom, seleniu. Gustul amar al semințelor este datorat saponinelor și alcaloizilor steroidieni care sunt nontoxici pentru consumul uman uzual.

Proprietăți terapeutice:

- hipoglicemiant. Scăderea glucozei în sânge se realizează prin reducerea absorbției glucozei din alimente la nivelul intestinului subțire, prin acțiunea trigonelinei, saponozidelor, cumarinei, galactomanilor, taninurilor. [1] Aminoacidul 4-hidroxiizoleucina stimulează creșterea nivelului de insulină din sânge și creșterea numărului site-urilor receptorilor de insulină pentru arderea glucozei la nivel celular (Broca si colab. 2000);

- hipocolesterolemiant. Scade nivelul colesterolului din sânge și biosinteza acestuia în ficat, scade cantitatea trigliceridelor sangvine (prin acțiunea saponinelor și galactomanilor);

- favorizează creșterea sânilor mai ales, în combinație cu semințele de mărar (prin saponozidele steroidiene cu efect estrogenic);

- galactogog – stimulează secreția lactată la mamele care alăptează, datorită conținutului în fitoestrogeni (diosgenin);

- emenagog, tonic și antiinflamator uterin, având utilitate în tratarea diferitelor tulburări menstruale prin deficit: amenoree, hipomenoree, oligomenoree;

- afrodiziac, stimulează funcția sexuală și libidoul la femei, în special la persoanele cașectice. Totuși, la bărbați, semințele și extractul de schinduf au potențial spermicid (datorită saponinelor), tinzând să reducă fertilitatea masculină prin reducerea concentrației de testosteron, scăderea concentrației spermatozoizilor și inhibarea motilității individuale a spermatozoizilor. [3]

- materie prima în laboratoare pentru sinteza comercială a hormonilor estrogeni, corticosteroizi, ca precursor pentru semisinteza progesteronului, realizarea contraceptivelor orale și locale, datorită conținutului de diosgenină (0,1-2%). Deși cantitatea este mai mică decât la speciile de Dioscorea, semințele de Trigonella foenum-graecum prezintă avantajul unei compoziții chimice mai complexe. Pentru a crește concentrația de diosgenină, semințele sunt supuse unei fermentații înainte de prelucrare;

- scade nivelul seric de triiodotironină (T3) și tetraiodotironină (T4) cu utilitate în tratarea fitoterapeutică a tireotoxicozei și hipertiroidismului; [2]

- sudorific;

- expectorant cu utilitate în bronșite, tuse cu expectorație;

- antiinflamator și antialgic (antinociceptiv) - fiind adjuvant în artrită și spondiloză;

- dezobstruant limfatic – favorizează deblocarea canalelor limfatice;

- la nivelul aparatului digestiv: tonic amar - stimulează secrețiile salivare, gastrice și intestinale, carminativ, prin efectul demulcent (formează un film liniștitor peste membrană mucoasa digestivă) este util în tratarea ulcerelor gastrice și intestinale. Împreună cu menta și teiul se utilizează în tratamentul fitoterapeutic al esofagitei de reflux.

- tratează anorexiile - stimulează apetitul (prin trimetilamina, betaina și vitamina B1);

- anabolizant (prin sapogenine steroidiene). Este un substituent natural al medicamentelor anabolizante de sinteză folosite pentru creșterea forței și masei musculare. Este util pentru sportivi și în deficiențele de asimilație ale organismului;

- antianemic. Semințele de schinduf sunt bogate în proteine ​​cu aminoacizi esențiali, fier, acid folic, vitamina C, ceea ce determină o acțiune reglatoare asupra producerii elementelor figurate din sânge;

- laxativ (prin galactomani) și vermifug;

- diuretic (prin saponine, flavone);

- antidepresiv;

- antimutagen și antitumoral în leucemii, pe cancerele de colon.

Administrare internă:

Pulberea de semințe de schinduf măcinate fin, din pulberea rezultată se ia câte o linguriță rasă (1g) de 3-4 ori/ zi, înmuiată cu puțină apă, la intervale regulate, cu minim 30 minute înainte de mese, se ține sublingual 15-20 minute și apoi se înghite cu apă plată. Cantitatea de pulbere nu se râșnește pentru mai mult de 5-7 zile, deoarece se oxidează și se alterează proprietățile.

Administrare externă:

Cataplasmă din pulbere de semințe de schinduf se realizează combinându-se 1-2 linguri de pulbere de plantă (50 g) cu apă călduță, amestecând până se formează o pastă, care va fi întinsă pe locul afectat și va fi ținută 1-3 ore. Se aplică pentru tratarea rănilor purulente, a abceselor și a furunculozei.

Precauții. Contraindicații.

Nu se administrează femeilor însărcinate deoarece pot provoca contracții uterine (efect ecbolic).

Nu se administrează la pacienții aflați sub tratament antitrombotic, deoarece conține cumarine ce în asociere cu medicația anticoagulantă ar putea da sângerări.

Nu se administrează copiilor.

Astmaticii pot prezenta alergie la utilizarea pulberii de schinduf.

Administrarea în exces poate duce la deranjamente gastrointestinale.

Crește efectul medicamentelor antidiabetice.

În urma consumului de semințe de schinduf transpirația și urina prezintă un miros specific de schinduf, ce va dispare o data cu încheierea tratamentului.

 

 

Bibliografie:

1)      Efectul semințelor și al frunzelor de schinduf asupra glucozei în sânge și răspunsurile serice la insulină la subiecții umani. Sharma RDNutr. Res. 1986b; 6: 1353-1364.

2)      Efectul semințelor de schinduf asupra funcției tiroidiene la șobolanii masculi Wistar. Muhammed Ahmed Kamal Acta Physiologica 2011; Volumul 203, 686 Supliment: PC168 

3)      Evaluarea potențialului antifertilitate al semințelor de Trigonella foenum-graecum la iepurii masculi și femele. Kassem A. si colab. Contraception 2006; 73.3:301-306

 

Dr. Florea Tena                                                                                                                  

competență apifitoterapie și aromoterapie

 

Postat pe 2018-06-19 de Dr. Tena Florea Articole 0 460

Lasa un comentariuRaspunde

Trebuie sa fii logat pentru a posta.
Ant.
Urm.

Niciun produs

De determinat Livrare
0,00 lei Total

Preturile includ TVA

Vezi detalii cos