Pledoarie pentru extractele integrale din plantele medicinale

Pledoarie pentru extractele integrale din plantele medicinale

Aceasta practica, proprie farmacologiei, porneste de la principiul conform caruia, in masura in care se izoleaza o substanta activa dintr-o planta medicinala, se cunoaste exact modul cum actioneaza aceasta asupra organismului si in acelasi timp se pot indeparta eventualii compusi toxici. Universul plantelor medicinale ne rezerva, insa, multe surprize, si numeroase studii recente ne arata ca in aceste situatii cercetatorii au fost, in repetate randuri, departe de a descoperi acea substanta responsabila de actiunile benefice ale plantei medicinale.


In  fitoterapia traditionala se considera ca utilizarea extractelor integrale din plantele medicinale are o valoare terapeutica superioara, datorita efectului sinergic al compusilor prezenti in acestea. Acest efect sinergic face ca doze mai mici din fiecare principiu activ sa aiba, prin insumare, efecte terapeutice mai intense si mai complexe, iar efectele adverse ale acestor substante sa fie mult diminuate.


Compusii fitoterapici din plantele medicinale sunt de fapt substante sintetizate in plante pentru propria lor aparare si perpetuare a speciilor. Speciile de plante medicinale reusesc sa supravietuiasca intr-un mediu in care pot fi atacate de diferiti agresori in primul rand datorita compozitiei lor chimice. De-a lungul timpului, agresorii au dezvoltat rezistenta la mecanismele de aparare ale plantelor, prin urmare plantele si-au dezvoltat sisteme tot mai complexe de aparare, ceea ce a dus la aparitia unei mari complexitati de compusi fitochimici la fiecare specie vegetala. Daca plantele ar fi urmat modelul farmacologic de a dezvolta un singur compus chimic impotriva macro si microorganismelor care le atacau, probabil specia nu ar fi supravietuit prea multa vreme.


Literal, sinergie sau potentare inseamna ca efectul unei combinatii de compusi este mai intens decat suma efectelor individuale ale fiecarui compus in parte. Exista numeroase studii clinice sau paraclinice care demonstreaza existenta acestor procese de sinergie intre compusii chimici sintetizati de plantele medicinale.


Artemisia annua este una din cele mai bine cunoscute plante medicinale cu efect anti-malaric,  originara din tarile asiatice cu clima temperata. Extractele apoase din frunze uscate de Artemisia annua sunt folosite ca tratament alternativ impotriva malariei in zonele unde oamenii nu isi permit sau nu au acces la anti-malarice de sinteza. Compusul considerat principiul activ principal al plantei este artemisinina, care are capacitatea de distruge parazitul malariei. In prezent exista artemisinina de sinteza folosita pentru tratamentul malariei, dar datorita aparitiei fenomenului de rezistenta la acest produs sintetic, se recomanda utilizarea lui impreuna cu alte antimalarice de sinteza. Exista insa in prezent numeroase studii clinice care demonstreaza ca extractul apos din planta intreaga este un mult mai puternic ani-malari decat artemisinina izolata din aceasta.


Scoarta de cinchona are o istorie indelungata de utilizare in America de Sud ca anti-malaric. Contine alcaloizi dintre care cei mai cunoscuti sunt: chinina, izomerul  ei chinidina, cinconina si izomerul ei cinconidina. Toti acesti patru compusi au actiune anti-plasmodium falciparum. Desi in 1820 a fost extrasa chinina ca substanta activa anti-Plasmodium falciparum, si  pana in 1944, cand a fost realizata chinina de sinteza, acesta a fost unicul remediu cunoscut ca antimalaric, studiile recente demonstreaza ca nu chinina este cel mai potent alcaloid anti-plasmodium. Chinidina, dihidrochinidina si cinconina sunt considerabil mai active.Combinatia de chinina, chinidina si cinconina este de 2-10 ori mai eficienta in vitro impotriva tulpinilor de P. Falciparum rezistente la tratament, iar amestecul de alcaloizi este mai eficient decat oricare dintre acesti alcaloizi utilizat singur.


Sunatoarea (Hypericum perforatum) este cunoscuta si utilizata in Europa de Vest si SUA mai 
ales ca antidepresiv si studiile clinice confirma proprietatile ei antidepresive, prin urmare sunatoarea este recomandata pentru tratarea depresiilor usoare si moderate. Daca o perioada indelungata extractele din sunatoare au fost standardizate in functie de continutul in hipericina, considerat principiul activ major al plantei, studii recente arata ca actiunea ei antidepresiva se datoreaza, in primul rand hiperforinei,  prin urmare noile norme impun standardizarea in functie atat de continutul de hipericina cat si de hiperforina (0,3% hipericina si 3-5% hiperforina)


Kava kava (Piper methysticum) este o planta medicinala originara din insulele Pacificului de sud,  a carei radacina administrata intern are actiune anxiolitica si sedativa. Studiile clinice au demonstrat ca  este echivalenta ca eficienta cu benzodiazepina oxazepam. Compusii chimici activi din Kava kava sunt  lactone, dintre care cele mai importante sunt  kavaina, dihidrokavaina, yangonina, dimetoxiyangonina, methysticina, si dihidromethysticina   Lactonele din kava tranziteaza bariera hemato encefalica si au efecte terapeutice in concentratii micromolare.


Studiile clinice au aratat ca administrarea unui amestec de kava lactone permite un mai bun acces al acestora la creier decat daca sunt administrate individual.  De exemplu yangonina administrata impreuna cu alte kava lactone atinge nivele de 20 de ori mai ridicate la nivelul creierului decat daca este administrata singura. In mod similar, nivelul de kavaina de la nivelui creierului se dubleaza atunci cand este administrata in combinatie cu alte kava lactone. Yangonina si  desmethoxyyangonina sunt ineficiente daca sunt administrate singure oral, dar au capacitatea de a amplifica potenta unui amestec de kava lactone.


Senna (Cassia senna) este bine cunoscuta in fitoterapie pentru efectul ei laxativ, datorat in primul rand sennozidelor (A, B, C si D). Studiile arata ca sennozidul A si sennozidul C au, fiecare in parte, efect laxativ similar, dar administrate impreuna in proportie de 7:1, care este aproximativ proportia in care se gasesc in Senna, efectul laxativ se dubleaza.


Speciile de Berberis, din care face parte si dracila (Berberis vulgaris) sunt folosite in medicina traditionala pentru actiunea lor colagoga, hepato-tonica, febrifuga, antibiotica, vasodilatatoare si hipotensoare. Aceste actiuni se datoreaza in primul rand alcaloizilor continuti in plantele din aceste specii, dintre care cea mai cunoscuta si studiata este berberina. Berberina actioneaza asupra ADN ului bacterian, dar este inactiva ca antibiotic deoarece este anihilata de pompele microbiene pentru rezistenta multipla la droguri (MDR). Totusi, deoarece planta produce 5” methoxyhydnocarpina,  care blocheaza aceasta pompa, combinatia devine un antibiotic puternic. Nu e cunoscut pana in prezent nici un patogen microbian al speciilor de Berberis, probabil datorita acestui eficient mecanism  de aparare.


Toate aceste studii si multe altele demonstreaza ca planta intreaga, asa cum a fost creata, cum s-a adaptat si dezvoltat la mediul inconjurator, e mult mai valoroasa decat un compus unic, care de multe ori a fost izolat in laborator pornind de la presupuneri eronate. si daca studiile in domeniul fitoterapiei ar fi mai mult directionate catre determinarea efectelor terapeutice ale extractelor integrale din plantele medicinale, in loc de izolarea unor compusi unici, aceasta ar aduce mult mai multe avantaje atat fitoterapiei cat si celor ce au nevoie de efectul terapeutic al plantelor medicinale.

Postat pe 2017-05-10 de dr. Andreea Dragomirescu Articole 0 76

Lasa un comentariuRaspunde

Trebuie sa fii logat pentru a posta.

Cauta in blog

Arhive blog

Categorii

Ultimele comentarii

Nu sunt comentarii
Ant.
Urm.

Niciun produs

De determinat Livrare
0,00 lei TVA
0,00 lei Total

Preturile includ TVA

Vezi detalii cos